Școala noastră a evoluat de la școala profesionala de ucenici, la grup scolar Industrial. În anul 2005, scoala va deveni Colegiu Tehnic, avandu-l ca patron spiritual pe "europeanul" Nicolae Titulescu", iar din anul 2018 devine Liceul Tehnologic ”Nicolae Titulescu”.

             Multi s-au intrebat de ce Colegiul se numeste "Nicolae Titulescu"?

          Numele marelui diplomat roman reprezinta o puternica carte de vizita, fiind in masura sa popularizeze scoala pe plan local, judetean sau national. In urma unor cercetari in Arhivele Nationale am descoperit ca marele diplomat nu a fost strain de ideea realizarii Canalului navigabil care sa stabileasca legatura dintre Cernavoda si Constanta, sustinand proiectul in cercurile diplomatice din Anglia. Mai tarziu, odata cu demararea lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra, Scoala profesionala de ucenici din Medgidia, avea sa-si aduca din plin contributia la lucrarile acestuia, prin intermediul elevilor si mai apoi absolventilor sai.

           Prima denumire a scolii a fost aceea de Scoala metalurgica, aflându-se in subordine fata de Directia Generala a Canalului Dunare-Marea Neagra. Din anul 1952, a trecut sub patronajul Directiei Generale a rezervelor de munca, numindu-se Scoala profesionala de ucenici Prima promotie isi finalizeaza studiile si pregatirea in anul 1953. La 1 august 1948, prin Decretul nr.8007 al Ministerului Industriei se specifica infiintarea pe langa Intreprinderea Mecanica de Utilaj Medgidia, a unei scoli profesionale, datorita lipsei cadrelor calificate din zona.

         Intreprinderea Auto Cotroceni a fost mutata la 1 mai 1950 la Medgidia, pentru a deservi Directia Generala a lucrarilor Canalului Dunare - Marea Neagra. Lucrarile la Scoala metalurgica incep in 1949 cu corpurile A si B, ce cuprind sali de curs, cancelaria profesorilor, biblioteca, laboratoare, centrala termica, spalatorie, uscatorie, calcatorie, depozite.Din anul 1952, incepe construirea corpurilor de cladire C, D, E, F, G.La lucrari au participat doua echipe, conduse de mesterii Cananghini Andrei, Ionescu Gheorghe, sergent Aron Vasile, Muchi Carol si sergent Manuceanu Ion.

          Dupa cum se poate observa se constata prezenta Armatei romane la realizarea acestui obiectiv, dar si a unor mesteri de origine germana, binecunoscuti pentru realizarile lor edilitare.

           S-a dorit la un moment dat  infiintarea unui grup scolar agricol care sa pregateasca personalul necesar dezvoltarii zonei, dar in cele din urma scoala va deservi lucrarilor Canalului si ale Uzinei mecanice. Maistrul instructor Serban Aurel fost elev al scolii de ucenici intre anii 1952-1954, ne descrie activitatea scolara de atunci ca fiind "foarte riguroasa, organizata, cu multa disciplina, cu un regim aproape cazon. La masa se mergea in cadenta, iar la practica se mergea in coloana, pana la I.M.U., coloana avand 2 km. In dormitoare erau cate 50 -60 de elevi".

           Scoala beneficia de un parc de 40.000 mp situat in fata edificiului, pe locul actualului complex "Balada", iar amplasamentul cladirii alaturi de anexe, de curtea interioara si exterioara insuma o suprafata de 30.000 mp. Scoala avea o suprafata totala de 19 ha, ramanand in prezent 22.500 mp.

           Capacitatea scolii era de 360 de elevi (baieti), ce urmau sa-si petreaca tot timpul pe durata studiilor la scoala, ce beneficia de dormitoare, cantina proprie su grupuri sociale. Constructia fiind realizata dupa norme sovietice, avea salile de curs si dormitoarele orientate catre rasarit, sala de gimnastica si cea de mese catre sud, iar serviciile cantinei si atelierele scoala spre nord. Terenurile de fotbal, rugby, baschet, volei, pistele de atletism si bazinul de inot trebuiau sa asigure buna pregatire fizica, dar si petrecerea timpului liber de catre elevi.

          Referitor la existenta bazinului de inot, nu se cunosc date despre realizarea sa, se pare ca a fost prevazut initial, ramanand la faza de proiect. Elevii trebuiau sa participe si la intretinerea gradinii de legume, aflata in zona de est a constructiei. Intre parinti sau tutorii legali ai elevului si scoala se incheia un contract prin care ucenicul trebuia sa se angajeze timp de trei ani, in caz contrar contravaloarea pregatirii era platita de parinti sau tutorii legali. Se urmarea astfel, integrarea absolventilor in campul muncii si obtinerea unui randament maxim din partea acestora in activitatea de productie.

        Prin ordinul nr.306 din 06.02.1955, al Ministrului Invatamantului, I. Murgulescu, se elaboreaza un model de organizare a Scolii profesionale de ucenici si a scolii tehnice, precum si a celor de maistri. La I.M.U.Medgidia, in 1964 , se realizau cutii de viteza si diferentiale pentru excavatoare de 0,3 mc si capete de excavatoare de serie de 0,3 mc, la care lucrau si elevii scolii profesionale. In 1959, la seral functionau 4 clase, iar Scoala tehnica pregatea in perioada 1960 - 1966, proiectantii pentru I.M.U.Medgidia si tehnicieni. Intre 1962 - 1967, erau 2500 de elevi, din care 1.500 erau gazduiti de internatul propriu. La admitere se inregistra o concurenta acerba, uneori de 3-4 candidati pe un loc. Acestia proveneau din toata Dobrogea, dar si din zonele Ialomita si Tulcea. In 1973-1974 se transforma in Liceul industrial nr.1, avand profile de mecanica si electrotehnica.

          Situatia se mentine pana in 1989, iar dupa aceasta data scoala se transforma in Grup Scolar Industrial        

          Constructii de Masini, avand legarura cu I.M.U.Medgidia, unde elevii puteau efectua practica.

         Dupa 1990 scade numarul claselor, in special al celor de profesionala, ca urmare a schimbarilor intervenite in societatea si economia romaneasca post-decembrista.